Mariana Ciobanu

Singura in India (India IX)

Nata a plecat în Nepal. Eu – în Rishikesh. Pentru câteva zile am fost pe cont propriu. “Singura?” mi-a scris Vlada “pe mine mă îngrijorează faptul ca toţi pleacă în oraşul ăsta să se liniştească”. Rishikesh, oraş pe o Ganga uimitor de curată, înconjurată de munţi pe care nu am reuşit din prima să-i văd din cauza ceţii, e un important centru de yoga. Beatles-ii, în una din perioadele lor mai dificile, au plecat în Rishikesh să se “calmeze”. Au făcut meditaţii, au lăsat-o mai moale cu drogurile, şi au compus un album cât au stat acolo.
Se pare ca eu şi restul orasului eram pe două unde paralele, la anumite ore turiştii dispăreau prin ashramuri la yoga şi meditaţii, iar eu faceam plimbări prin împrejurimile destul de usor de cuprins daca nu te aventurezi in treckuri în munţi. Am decis că nu merită să-mi caut pacea în 2 zile prin yoga si meditaţii, încă este prea devreme. Dar data viitoare când voi dori să mă liniştesc, va fi probabil in ashramurile din India.

***
“Hello? Miss? How are you? Where are you from?” e chiar aiurea sa fii turist singur in India, nemaivorbind de turistă singură în India. Câteva zile fără Nata şi după câteva ore în locuri turistice, mă epuizez şi încet-încet mă enervez. Comunic cu zeci de persoane zilnic, în special 3 categorii:
– cerşetorii. Încerc să evit orice contact vizual cu ei, pentru că dacă văd că le acord atenţie, rugaminţile cresc, încep să mă tragă de haine sau să mă apuce de mâini. Iar cerşetorii de aici chiar sunt terifianţi, caliciţi din copilărie de cei care pe urmă toată viaţa îi exploatează. Au diferite malformaţii îngrozitoare sau semen ale unor boli de care nu am mai văzut sau auzit vreodată. Ei asaltează în continuu, câteva zeci pe zi, câteodată vreun indus îi pune pe fugă dacă ei continuă să meargă câteva străzi după mine.
– şoferii şi vânzătorii merg maxim 2-3 metri alături şi renunâă, oricum sunt zeci de glasuri care strigă, unele mai cochet, altele mai puţin “Namasteee, how are yoooou?” ori încep a urla isteric daca continui să-i ignor “Excuse me, miss? Miss? Miiiiiis!!!”
– prietenoşii. Da, induşii sunt chiar prietenoşi dacă nu vor nimic să-ţi vândă. Ei adoră să pălăvrăgească, şi o fac cu mult mai multă plăcere decât lucrează. Vorbesc mult, tare mult şi cu toţi pe care îi cunosc sau nu. Iar dacă văd o turistă singură, vor considera neapărat necesar să intre în vorbă “Hey, where you from?” si chiar nu realizează că e al 30-lea pe zi care imi zice exact acelaşi lucru. Aştia sunt cei mai insistenţi, pot să meargă muuuuult alături şi să vorbească către mine.
Normal, după atâta asaltare, în câteva ore simt că-mi ies din minţi şi mă gândesc că ăsta o fi motivul pentru care turiştii se calmeaza adâncindu-se în meditatii. După câteva zile în care nu rezist mai mult de 3 ore în locuri intens populate, adica peste tot cum scot nasul din hotel, comunic mai mult tot cu turişti care călătoresc singuri şi care trec prin aceleaşi încercări ca şi mine.

Tags: cersetori, Delhi, India, meditatii, Rishikesh, yoga

India – tara oamenilor fericiti (India II)

Tags: Delhi, India, jurnal de calatorie

Eu cand vreau sa fluier, plec in concediu (India I)

Ca să ajungi în India trebuie să faci drumul Chișinău – Kiev cu moldoveni care ronțăie răsărită de tresari din somnul iepuresc de pasager, să stai vreo 6 ore în frigul și îmbulzeala din aeroportul Borispol, în Șeremetiev să asiști alături de alte zeci de călători terifiați la scena în care un grup de milițieni o bat, demonstrativ, timp de 30 de minute pe o tipă care a furat din duty-free și apoi să mergi în avion cu peste 90% induși spre Delhi care comunică între ei, normal, în engleză.

Tags: backpack, Delhi, India