India

Singura in India (India IX)

Nata a plecat în Nepal. Eu – în Rishikesh. Pentru câteva zile am fost pe cont propriu. “Singura?” mi-a scris Vlada “pe mine mă îngrijorează faptul ca toţi pleacă în oraşul ăsta să se liniştească”. Rishikesh, oraş pe o Ganga uimitor de curată, înconjurată de munţi pe care nu am reuşit din prima să-i văd din cauza ceţii, e un important centru de yoga. Beatles-ii, în una din perioadele lor mai dificile, au plecat în Rishikesh să se “calmeze”. Au făcut meditaţii, au lăsat-o mai moale cu drogurile, şi au compus un album cât au stat acolo.
Se pare ca eu şi restul orasului eram pe două unde paralele, la anumite ore turiştii dispăreau prin ashramuri la yoga şi meditaţii, iar eu faceam plimbări prin împrejurimile destul de usor de cuprins daca nu te aventurezi in treckuri în munţi. Am decis că nu merită să-mi caut pacea în 2 zile prin yoga si meditaţii, încă este prea devreme. Dar data viitoare când voi dori să mă liniştesc, va fi probabil in ashramurile din India.

***
“Hello? Miss? How are you? Where are you from?” e chiar aiurea sa fii turist singur in India, nemaivorbind de turistă singură în India. Câteva zile fără Nata şi după câteva ore în locuri turistice, mă epuizez şi încet-încet mă enervez. Comunic cu zeci de persoane zilnic, în special 3 categorii:
cerşetorii. Încerc să evit orice contact vizual cu ei, pentru că dacă văd că le acord atenţie, rugaminţile cresc, încep să mă tragă de haine sau să mă apuce de mâini. Iar cerşetorii de aici chiar sunt terifianţi, caliciţi din copilărie de cei care pe urmă toată viaţa îi exploatează. Au diferite malformaţii îngrozitoare sau semen ale unor boli de care nu am mai văzut sau auzit vreodată. Ei asaltează în continuu, câteva zeci pe zi, câteodată vreun indus îi pune pe fugă dacă ei continuă să meargă câteva străzi după mine.
şoferii şi vânzătorii merg maxim 2-3 metri alături şi renunâă, oricum sunt zeci de glasuri care strigă, unele mai cochet, altele mai puţin “Namasteee, how are yoooou?” ori încep a urla isteric daca continui să-i ignor “Excuse me, miss? Miss? Miiiiiis!!!”
prietenoşii. Da, induşii sunt chiar prietenoşi dacă nu vor nimic să-ţi vândă. Ei adoră să pălăvrăgească, şi o fac cu mult mai multă plăcere decât lucrează. Vorbesc mult, tare mult şi cu toţi pe care îi cunosc sau nu. Iar dacă văd o turistă singură, vor considera neapărat necesar să intre în vorbă “Hey, where you from?” si chiar nu realizează că e al 30-lea pe zi care imi zice exact acelaşi lucru. Aştia sunt cei mai insistenţi, pot să meargă muuuuult alături şi să vorbească către mine.
Normal, după atâta asaltare, în câteva ore simt că-mi ies din minţi şi mă gândesc că ăsta o fi motivul pentru care turiştii se calmeaza adâncindu-se în meditatii. După câteva zile în care nu rezist mai mult de 3 ore în locuri intens populate, adica peste tot cum scot nasul din hotel, comunic mai mult tot cu turişti care călătoresc singuri şi care trec prin aceleaşi încercări ca şi mine.

Tags: , , , , ,

Monday, January 10th, 2011 India, Jurnal de calatorie 5 Comments

Orasul sfânt (India VI)

În drum spre Varanasi, în tren nu am închis un ochi  timp de 12 ore de frig. Cineva din vagon ținea ferestra deshisă și tremura ca varga. Probabil vroia să se asigure că va muri la destinație de hipotermie, pentru că destinația finală era Varanasi, orașul în care fiecare hindus visează să moară.

***

Ne-am cazat la un couchsurfer, un avocat indus care locuia cu părinții vădit iritați de prezența noastră, într-o casă uriașă. Gazda noastră stătea pe scuter și tutun. Indușii pur și simplu adoră să rugume tutunul și apoi să-l scuipe cu plăcere în fiecare colțișor de stradă. Iar după plimbările oferite de gazda noastră vitezomană cu scuterul prin orașul în trafic în care așa și nu pot afirma dacă există semafoare, nu mă mai tem absolut de nimic.

***

Râul sfânt, Gange trece prin orașul sfânt, Varanasi. Indușii adoră Gange, fac băi purificatoare, când pleacă din Varansi iau sticluțe cu apă pentru diferite ritualuri, seara brahminii fac pe malul râului un fel de slujbe hinduse foarte frumoase, aarti puja. Însă dragostea indușilor pentru rau e ca a unui soț care își iubește la nebunie soția pe care o snopește în bătăi. În Gange se scurge canalizația orașului și alte WC-uri de la hostelurile apropiate, PET-uri, sacoșe plutesc pe apă, iar nenumărate uzine și fabrici aruncă deșeurile toxice în râul sfânt.

***

Pe malul râului se ard zilnic, non-stop sutele de cadavre ale celor care au avut norocul să moară în Varanasi și astfel să scape de ciclul istovitor al reîncarnărilor. Seara, când ne plimbam cu barca pe Gange, speram ca în ziua ceea nu au murit nici gravide și nici brahmini, pentru că cartulia nostra turistica zicea că trupurile lor sunt aruncate în râu fără a fi incinerate.

***

Golden Temple e interesant prin cele 250 kg de aur care înfrumusețeză acoperișul și prin sutele de maimuțe care se prostesc printre ritualurile religioase care au loc în ograda templului. Am ajuns foarte dificil înăuntru, Nata le-a enumerat la intrare paznicilor toți dumnezeii induși, apoi am pus la pastrare absolut tot ce aveam la noi inclusiv pixurile și încălțămintea ca să intrăm. 2 săptămâni înainte de venirea noastră în Varanasi a avut loc un nou atentat terorist pe malul Gange în timpul aarti puja în care au fost răniți și cațiva turiști, politia era in alerta. Dar localnicii au deja o atitudine destul de relaxată pe marginea acestor evenimente, și încercăm și noi să nu ne lăsăm afecatate de ele.

Tags: , , ,

Monday, December 27th, 2010 India, Jurnal de calatorie No Comments

The Darkness (India V)

Pe drumul spre Varanasi am petrecut puțin timp în ”the darkness”.În cartea pe care o citesc, “The White Tiger”, “the darkness” e sărăcie lucie, mizerie, antiteza la Indian Dream. Din cîte am observat pînă acum, asta e situația la o mare parte din India. Mai este o lună ca să-mi schimb părerea.

Din Agra am mers cu autoriksha 25 km până la gară, a fost o greșeală regretabilă. Indușii nu pun uși la autorikshe și a fost un drum luuung și nu ne puteam ascunde de vânt și frig. Șoferul ne-a lăsat în Tundla de unde trebuia să luăm trenul. Tundla e ”darkness” veritabil, cocioabe, mizerie. Toate panourile erau in hindi, desi peste tot pana atunci erau dublate in engleza, semn ca turistii chiar nu au treaba prin acele locuri.

Pasagerii foarte murdari lungiți pe asfaltul de pe peron, alungau alene șobolanii care se băgau insistent în valize, iar calea ferată era însuflețită  de miile de rozatoare grase care roiau pe acolo. Au fost 30 de minute foarte lungi pentru ca nu riscam sa ne așezam pe scaunele de pe peron că se apropiau caini bolnavi să ne atingă și ne temeam să nu urce șobolanii pe noi.

Tags: , , ,

Sunday, December 19th, 2010 India, Jurnal de calatorie 5 Comments

India – tara oamenilor fericiti (India II)

Calatoria mea in India a inceput cu o întârziere de 12 ore a prietenei mele, Nata careia pur și simplu i-a picat o bucată din autocarul cu care făcea drumul din Nepal în India. Entuziasmul și optimismul nu și-au găsit locul în aceste 12 ore petrecute în aeroport.
Această duminică foarte lungă s-a terminat totuși în camera de hostel din Main Bazaar. Main Bazaarul, care m-a copleșit în mod agresiv din start, e un loc plin de mizerie puturoasă, vaci vagaboande slăbănoage, cerșetori mutilați, copilași malnutriți și turiști care arătau absolut împăcați cu situația dată. Într-o țară în care sărăcia poate atinge culmi inimaginabile pentru unii, poți vedea copii și femei cum le vedeam doar în documentarele despre lagărele de concentrare.
“India e țara oamenilor fericiți”, mi s-a spus în prima oră de când am intrat în Delhi, “nu trebuie să-ți fie milă de cerșetori, ei sunt  fericiți în felul lor.” O abordare foarte comodă pentru confortul psihologic al unui turist. Dar pentru că nu pot face mare lucru în această privință, am decis să cred asta.
Luni, după 15 ore de somn, am constatat ca, de fapt, sunt cazată într-o fel de Piață Centrală (Main Bazaar) indusă și totul s-a colorat în sute de culori ale mărfurilor oferite de negustorii cicălitori.

Tags: , ,

Wednesday, December 15th, 2010 India, Jurnal de calatorie No Comments

Eu cand vreau sa fluier, plec in concediu (India I)

Ca să ajungi în India trebuie să faci drumul Chișinău – Kiev cu moldoveni care ronțăie răsărită de tresari din somnul iepuresc de pasager, să stai vreo 6 ore în frigul și îmbulzeala din aeroportul Borispol, în Șeremetiev să asiști alături de alte zeci de călători terifiați la scena în care un grup de milițieni o bat, demonstrativ, timp de 30 de minute pe o tipă care a furat din duty-free și apoi să mergi în avion cu peste 90% induși spre Delhi care comunică între ei, normal, în engleză.

Da, acum sunt pregătită, doar mai trebuie să vina Nata din Nepal să mă întâlnească și să începem în două aventura cu backpack-uri de minim 60 de litri (obligatoriu). Traseul, planificat cu multă atenție și experiență de Nata, cuprinde India centrală și de sud.
Rămâne doar să ies din aeroportul Indira Ghandi unde aștept de la 6 dimineața, de aproape 12 ore fără updates de la Nata. Angajatorii aeroportului deja mă recunosc și încep să-mi fac griji, nu mi-a plăcut niciodată filmul Terminal. Dar iată că afară se întunecă, și se pare că voi înnopta pe scaunele din sala de așteptare.

Tags: , ,

Wednesday, December 15th, 2010 India, Jurnal de calatorie 5 Comments