Mariana Ciobanu

Singura in India (India IX)

Nata a plecat în Nepal. Eu – în Rishikesh. Pentru câteva zile am fost pe cont propriu. “Singura?” mi-a scris Vlada “pe mine mă îngrijorează faptul ca toţi pleacă în oraşul ăsta să se liniştească”. Rishikesh, oraş pe o Ganga uimitor de curată, înconjurată de munţi pe care nu am reuşit din prima să-i văd din cauza ceţii, e un important centru de yoga. Beatles-ii, în una din perioadele lor mai dificile, au plecat în Rishikesh să se “calmeze”. Au făcut meditaţii, au lăsat-o mai moale cu drogurile, şi au compus un album cât au stat acolo.
Se pare ca eu şi restul orasului eram pe două unde paralele, la anumite ore turiştii dispăreau prin ashramuri la yoga şi meditaţii, iar eu faceam plimbări prin împrejurimile destul de usor de cuprins daca nu te aventurezi in treckuri în munţi. Am decis că nu merită să-mi caut pacea în 2 zile prin yoga si meditaţii, încă este prea devreme. Dar data viitoare când voi dori să mă liniştesc, va fi probabil in ashramurile din India.

***
“Hello? Miss? How are you? Where are you from?” e chiar aiurea sa fii turist singur in India, nemaivorbind de turistă singură în India. Câteva zile fără Nata şi după câteva ore în locuri turistice, mă epuizez şi încet-încet mă enervez. Comunic cu zeci de persoane zilnic, în special 3 categorii:
– cerşetorii. Încerc să evit orice contact vizual cu ei, pentru că dacă văd că le acord atenţie, rugaminţile cresc, încep să mă tragă de haine sau să mă apuce de mâini. Iar cerşetorii de aici chiar sunt terifianţi, caliciţi din copilărie de cei care pe urmă toată viaţa îi exploatează. Au diferite malformaţii îngrozitoare sau semen ale unor boli de care nu am mai văzut sau auzit vreodată. Ei asaltează în continuu, câteva zeci pe zi, câteodată vreun indus îi pune pe fugă dacă ei continuă să meargă câteva străzi după mine.
– şoferii şi vânzătorii merg maxim 2-3 metri alături şi renunâă, oricum sunt zeci de glasuri care strigă, unele mai cochet, altele mai puţin “Namasteee, how are yoooou?” ori încep a urla isteric daca continui să-i ignor “Excuse me, miss? Miss? Miiiiiis!!!”
– prietenoşii. Da, induşii sunt chiar prietenoşi dacă nu vor nimic să-ţi vândă. Ei adoră să pălăvrăgească, şi o fac cu mult mai multă plăcere decât lucrează. Vorbesc mult, tare mult şi cu toţi pe care îi cunosc sau nu. Iar dacă văd o turistă singură, vor considera neapărat necesar să intre în vorbă “Hey, where you from?” si chiar nu realizează că e al 30-lea pe zi care imi zice exact acelaşi lucru. Aştia sunt cei mai insistenţi, pot să meargă muuuuult alături şi să vorbească către mine.
Normal, după atâta asaltare, în câteva ore simt că-mi ies din minţi şi mă gândesc că ăsta o fi motivul pentru care turiştii se calmeaza adâncindu-se în meditatii. După câteva zile în care nu rezist mai mult de 3 ore în locuri intens populate, adica peste tot cum scot nasul din hotel, comunic mai mult tot cu turişti care călătoresc singuri şi care trec prin aceleaşi încercări ca şi mine.

Tags: cersetori, Delhi, India, meditatii, Rishikesh, yoga

Goa între clubbing si yoga (India VIII)

Fiecare turist pe care l-am întâlnit pe parcursul a 3 săptămâni în călătoria mea din India planifica să petreacă Revelionul în Goa. Pentru indușii tineri, cu bani și alternativi e cool să fie văzuți petrecând în Goa. Pe câțiva kilometri de plajă s-au pomenit în cateva zile milioane de oameni. Cazarea e practic imposibil de găsit, indiferent de suma oferită. Iar până la plaja de alături cu trance party-uri poți parcurge în trafic 4 kilometri în o oră la ora 4 noaptea.

Ne-am cazat datorită prietenelor Natei și astfel am omis varianta cu dormitul pe plaja în sac care risca să devină realitate. Ne-am cazat într-o veche clădire portugheză în jurul căreia ne-am plimbat vreo 30 minute pentru că nu credeam că e locuibilă, deși e cel mai drăguț loc în care am stat până atunci. Goa e fostă colonie portugheză și din cauza asta are niște clădiri cu influență europeană foarte frumoase din secolul trecut și ceea ce arată chiar straniu pe acest pământ indus, cruci pe la răscruci și 35% din populație creștină.

În Goa toți indușii se străduiesc să arate cât mai non-induși. Crema indusă se plimbă ușor drogată în jeep-uri, stă în hoteluri mai scumpe decît cele în care stau turiștii, poartă haine europene, vorbesc între ei engleza și se dau cu loțiuni care înălbesc pielea. În prima seară ne-am uitat cu Nata una la alta la hainele noastre hippie și colorate care erau foarte actuale în Gokarna și am înțeles că trebuie să trecem înapoi la hainele noastre europene ca să putem merge la petreceri.

Primul trance party la care am fost în Anjuna e un conglomerat de vreo 5 disco pe plajă numit Curlies unde miroase a iarbă și omletă. Vânzătorii de stradă fac în zona petrecerii lămpi de gaz sandwich-uri cu ou care sunt tare populare. În rest party-urile sunt pline în mare măsură de bărbați induși și proporțional foarte puține fete induse și turiști. Din cauza asta atenția sporită din partea bărbaților induși obosește și chiar irită pe alocuri.

Drogurile sunt interzise în Goa. Deși țigările se învârtesc foarte degajat în localurile de noapte sau pe plajă. Dar pentru că asta e o zonă foarte luxoasă și muzica trance nu e cea mai dansantă, majoritatea stă pe droguri pe bază de amfetamine.

Anul 2011 l-am întalnit în traffic spre alt club la modă în Baga, Titos care se afla la doar 2km de noi, dar noi am stat mai mult de o oră în ambuteiaj. În cluburi se intra doar cu perechi, deși înăuntru erau iarăși majoritatea bărbați induși care sufocau prin atenția oferită oricărei fete, în special de rasă caucaziană.

Cluburile în care se hărțuiește, traficul interminabil, aglomerația și plajele prea moderne, ne-au făcut să fugim pe o altă plajă din Goa unde stau cei care fac yoga și hippie, Arambol. Ne-am cazat chiar pe plaja într-un hut în care cât noi, stăpânii nu eram acasă, șoarecii dansau pe pat și ne ronțăiau mâncarea, noaptea organizau maratoane prin hut și ne trezeau cu chițcait isteric. Erau șoaricei de
câmp și tot încercam în zadar să-mi imaginez Ratatouille simpaticuți jucându-se prin lucrurile noastre. În ciuda acestui fapt, Arambol a fost o combinație perfectă de nisip și apă curată, calm și relaxare ziua, restaurante superbe și viață de noapte intensă după lăsarea serii.

Tags: Arambol, Goa, hut, trance party, yoga

Mumbai (India VII)

După 30 de ore în tren unde am mâncat toate porcăriile vândute de negustori și am socializat cu alți turiști mai înveterați decât mine (practic pe toți pe care îi întalnesc, călătoresc de minim 3 luni în India), am ajuns în Mumbai.

Ne-am cazat la un couchsurfer într-o zonă foarte luxoasă din Mumbai. Mie încă îmi trezește unele sentimente mai neplăcute cazarea la persoane necunoscute. Nata mă linișteste ”El are recomandări bune pe couchsurfing, dacă se poartă inadecvat sau ne fură ceva, profilul lui de pe site va fi șters”. Mie mi se pare un argument slăbuț, dar sper că noua gazdă ține foarte mult la accountul lui de pe site.

Gazda noastră, Ajay mai locuia cu doi prieteni , unul din dintre ei, mândria apartamentului, era scenarist și actor aspirant în Bollywood. În sectorul unde am stat, Andheri, cu o populație de 2 milioane, sunt nenumărate mall-uri, case care se construiesc agitat zi și noapte de forța ieftină de muncă și mai multe studiouri de film. În una din seri am fost la un film Bollywoodian care a fost chiar bunișor, deși e mai alternativ și fără șanse să fie privit în toată țara care preferă ceva mai de masă.

Dupa film, in aceeasi regiune buna a Mumbai-ului am vazut o fata straniuta imbracata in sari la marginea drumului, apoi inca una si inca una. De fapt nu erau fete, si nici barbati, erau transexuali care se prostituau. Se pare ca sunt multi in orasele mari, transexualii sunt automat exclusi la nastere din familii si locuiesc in comunitati separate. Ei se prostitueaza, cersesc, iar unii din ei sunt chemati la ceremonii atunci se naste un copil in familie.

***

Mumbaiul cu o populație de vreo 25 milioane de oameni , e foarte dens populat de simți că te apasă la psihic trotuarele și trenurile pline de oameni. Dar deocamdată e unul din cele mai curățele orașe în care am fost aici, iar financiar oamenii o duc foarte bine. Dar cum rămâne cu cel mai mare slum din lume care se află în Mumbai? Ajay îmi dă o explicație mai puțin tristă. Se pare că mulți din ei stau intenționat în cocioabe, ei au lumină, apă, televizoare cu antene parabolice, iar conform unei legi ei devin automat proprietari ai pământului pe care se află slum-ul, iar pământul costă pe-alocuri în Mumbai mai scump decât în Manhattan.

Tags: Bollywood, couchsurfing, Mumbai, transexuali

Orasul sfânt (India VI)

În drum spre Varanasi, în tren nu am închis un ochi  timp de 12 ore de frig. Cineva din vagon ținea ferestra deshisă și tremura ca varga. Probabil vroia să se asigure că va muri la destinație de hipotermie, pentru că destinația finală era Varanasi, orașul în care fiecare hindus visează să moară.

***

Ne-am cazat la un couchsurfer, un avocat indus care locuia cu părinții vădit iritați de prezența noastră, într-o casă uriașă. Gazda noastră stătea pe scuter și tutun. Indușii pur și simplu adoră să rugume tutunul și apoi să-l scuipe cu plăcere în fiecare colțișor de stradă. Iar după plimbările oferite de gazda noastră vitezomană cu scuterul prin orașul în trafic în care așa și nu pot afirma dacă există semafoare, nu mă mai tem absolut de nimic.

***

Râul sfânt, Gange trece prin orașul sfânt, Varanasi. Indușii adoră Gange, fac băi purificatoare, când pleacă din Varansi iau sticluțe cu apă pentru diferite ritualuri, seara brahminii fac pe malul râului un fel de slujbe hinduse foarte frumoase, aarti puja. Însă dragostea indușilor pentru rau e ca a unui soț care își iubește la nebunie soția pe care o snopește în bătăi. În Gange se scurge canalizația orașului și alte WC-uri de la hostelurile apropiate, PET-uri, sacoșe plutesc pe apă, iar nenumărate uzine și fabrici aruncă deșeurile toxice în râul sfânt.

***

Pe malul râului se ard zilnic, non-stop sutele de cadavre ale celor care au avut norocul să moară în Varanasi și astfel să scape de ciclul istovitor al reîncarnărilor. Seara, când ne plimbam cu barca pe Gange, speram ca în ziua ceea nu au murit nici gravide și nici brahmini, pentru că cartulia nostra turistica zicea că trupurile lor sunt aruncate în râu fără a fi incinerate.

***

Golden Temple e interesant prin cele 250 kg de aur care înfrumusețeză acoperișul și prin sutele de maimuțe care se prostesc printre ritualurile religioase care au loc în ograda templului. Am ajuns foarte dificil înăuntru, Nata le-a enumerat la intrare paznicilor toți dumnezeii induși, apoi am pus la pastrare absolut tot ce aveam la noi inclusiv pixurile și încălțămintea ca să intrăm. 2 săptămâni înainte de venirea noastră în Varanasi a avut loc un nou atentat terorist pe malul Gange în timpul aarti puja în care au fost răniți și cațiva turiști, politia era in alerta. Dar localnicii au deja o atitudine destul de relaxată pe marginea acestor evenimente, și încercăm și noi să nu ne lăsăm afecatate de ele.

Tags: backpack, Gange, India, Varanasi

The Darkness (India V)

Tags: darkness, India, saracie, sobolani

Delhi – Agra (India IV)

Ce am vazut in drum spre Taj Mahal:

– un cersetor cu lepra si cu multe muste

– trenul care a intarziat 3 ore (e regula aici)

– cupeul aglomerat din tren (atentie, nu a fost general din filme)

– maimuțe care se fugăreau printr-o gară rurală

–  o femeie și un copil care se săpuneau sub robinetul de pe peron

– cea mai minuscula si murdara camera de hotel in care am stat vreodata

– Taj Mahal-ul de pe acoperisul hotelului

– colecția de bani a meșteșugarului de suvenire din hotel unde am adaugat lei moldovenești

– vacă care cerșea de la vânzătorii de legume și era fugărită cu toba de copii

– Agra Fort la 12 noaptea aratata de un couchsurfer care ne-a facut și un tur cu mașina prin oraș

***

Taj Mahal arată foarte bine în poze, la școală caietul meu preferat era acela cu Taj Mahal pe el. Până în interiorul lui e necesar de trecut un check foarte serios, pentru că atentatele, deși de mică amploare au loc regulat în India. După care am facut tot setul de poze cu scenarii standard pe care le mai făceau unii vizitatori. Interiorul clădirii e destul de sec și chiar un pic strâmtuț față de exteriorul dictat de grandomanie. În schimb afară, în dependență de lumina soarelui de dimineață, de amiază sau de seară, Taj Mahalul arată ce e mai frumos în el.

India paints you (India III)

Încet – încet am intrat în piele de turist și am purces la a face chestii firești pentru un turist în Delhi – cumpărături în Main Bazaar și turul orașului care ”acum arată muuuult mai bine din cauza la Commonwealth Games” îmi zise Nata. Commonwelth Games e un eveniment care a facut multă vâlvă în India și de care eu nu am avut habar. Însă mulțumită acestui eveniment sportiv de amploare noi am avut posibilitatea să mergem cu metroul construcția căruia a fost dusă până la capăt pentru această ocazie. Ne-am plimbat prin centrul administrativ anormal de curățel (pentru India) Royal Palace, Raj Path și India Gate care e ”Arca” care o vedem prin mai multe orașe, inclusiv Chișinău.

Seara am fost în Greater Kailash, din audiobook-ul pe care îl ascult acum, White Tiger, am priceput că asta e una din regiunile gen ”Valea Morilor” din Delhi.

”India paints you. Just be the canvas. Do not try to understand India, you can never do, just enjoy it.” Mi-a zis unul din prietenii Natei. El e brahman, mi-a arătat un pic intimidat de cererea mea, ața distinctivă pentru casta lor care era sub tricou. Prietenul lui, iritat de aceeași întrebarea a mea, mi-a zis că sistemul castelor nu mai contează azi, am înțeles că face parte din alta castă și că totuși într-o măsură cel puțin simbolică contează. El e probabil the Indian Dream cu o casă uriașă și curată, servitor, multe afaceri în divertisment și pozele lui apar în rubrica mondenă prin ziarele pe care le arată cu multă mîndrie.

“Asta nu e India adevărată”, m-a prevenit Nata. Păcat, mi-a placut aceasta față a Indiei, am trezit unul din șoferii care dorm ghemuindu-se pe bancheta din spate din autoriskele parcate la porțile Greater Kailash și ne-am întors în Main Bazaar.

Seara am decis, un pic resemnată, să mă las pictată de India o lună.

India – tara oamenilor fericiti (India II)

Tags: Delhi, India, jurnal de calatorie

Eu cand vreau sa fluier, plec in concediu (India I)

Ca să ajungi în India trebuie să faci drumul Chișinău – Kiev cu moldoveni care ronțăie răsărită de tresari din somnul iepuresc de pasager, să stai vreo 6 ore în frigul și îmbulzeala din aeroportul Borispol, în Șeremetiev să asiști alături de alte zeci de călători terifiați la scena în care un grup de milițieni o bat, demonstrativ, timp de 30 de minute pe o tipă care a furat din duty-free și apoi să mergi în avion cu peste 90% induși spre Delhi care comunică între ei, normal, în engleză.

Tags: backpack, Delhi, India