Mariana Ciobanu

Hai la Antitortura

Cred ca e o idee extraordinara ca toti tinerii carora parintii le-au zis de mici ca nu e frumos sa-si tortureze semenii sa se adune o data pe an timp de o saptamana ca sa vorbeasca despre asta. A fost bine, ne-am adunat in parc, am ascultat muzica buna, in pauze priveam filmulete cu mesaj anti-tortura si deveneam empatici dupa care iar chef care se succeda cu fete grave si apoi iar dansuri-dansuri. Ca mai inspre seara sa se termine tot cu o discutie la un pahar de bere despre cei care doua luni in urma au fost torturati.

S-a intamplat recent, se intampla probabil chiar si in acest moment in vreo inchisoare sau comisariat de politie. Ca o sa mai fie proteste e foarte probabil, pentru ca asa se intampla la instaurarea unui regim. Dar ce conteaza, a fost saptamana ANTI-torturii, au fost da-da-dansuri cu Snails in parcul central (!), show-uri si declaratii, iar intr-o eventuala saptamana a Torturii ca cea din aprilie o sa ne plangem iar de mila, pentru ca nu a fost planning si buget alocat din timp. Ar fi binevenit, ca SIS-ul din timp sa informeze in scris toate organizatiile Anti-tortura de viitoarele intentii ca sa poata si ei preveni o data ceva, nu de alta, dar la concerte Snails mergem si din proprie vointa 😉

Stabilitatea este…

Azi am înţeles sensul cuvântului stabilitate trambiţat cu mândrie de PCRM. Pe Ştefan cel Mare troleibuzul a fost oprit de mulţime, în regiunea Ministerului Agriculturii. Taxatoarea, un pic prostită şi ferm convinsă ca are şi ea un cuvânt de spus, s-a stropsit la fetele care ciripeau în note ridicate ce fericite sunt că a venit tocmai atâta lume la « flashmob »: « Părinţii vă trimit bani [de peste hotare], dar iaca voi îmblaţi brambura la proteste! »
Am ales să fiu şi eu la protestul împotriva « stabilităţii », a fost o manifestaţie sinceră, şi mă doare-n cot ce partide o să-şi asume meritele. Gloata a fost pe alocuri mai stabilă, pe alocuri zapacită, iar spre seara mai revoltată. De, « men in black » raşi pe cap şi în « cojanci » se întunecau la faţă văzând că nu mai pleacă oamenii şi încercau, poate-poate a scapa totul de sub control.
Fără a instiga pe nimeni la revoluţie planific să particip şi la urmatoarele manifestaţii şi invit şi pe ceilalţi, doar că aceasta să nu fie nici prea verde şi nici prea albastră. Şi mai vreau să transmit pe această cale salutări SIS-ului 😉

Tags: 7 aprilie, flash mob, pman

Spune-mi ce telefon mobil ai, ca sa-ti spun cine esti tu

Cred ca am realizat ca am o “problema” acum un an de zile, intr-un cerc de prieteni in care mobilmania face ravagii si e unul din cel mai glam subiect de discutie: “Mariana, tu inca nu ti-ai aruncat telefonul?”, “Mariana, tu doar lucrezi, cumpara unul frumos pliabil, pentru fete” (mie ele mi se asociaza cu produsele igienice cu aripioare, probabil asta e motivul pentru care sunt pentru fete )

Ai telefon mobil din 2 cauze, din necesitate si pentru “pont”:

Ai telefonul mobil din necesitate. Ai telefon, ai credit, suni, comunici, mentii legatura. Nu necajesti oamenii cu rugaminti de genu “nu mai am minute, da-mi pls sa sun/sa dau beep” etc.

Ai telefon mobil pentru “pont”. Il scoti pe masa, sa vada toti ca e iPhone, sau alt brand tipator, daca oamenii chiar is tampiti si nu pricep nimic poti sa zici printre altele si cat te-a costat. Stii sa porti o discutie bine inchegata despre telefone, stii top 10 denumiri telefone mobile deocheate de genu w580i, c905, si evident diferenta intre n95 n96 si n97.

Lucrul care deosebesc oamenii care aleg un mobil din necesitate si dintre acei care il aleg pentru “pont” e ca acei din urma de cele mai multe ori il cumpara cu mari sacrificii. Esti vanzatoare, dar te stradui si reusesti in cele din urma cu pretul a unu-doua salarii sa-ti ieii mult-visatul telefon; esti student, le zici parintilor ca nu esti ca ceilalti fara un telefon mobil ca lumea, parintii se crucesc de timpurile in care am ajuns si se straduiesc ca odrasla sa nu arate rau in comparatie cu altii; ai un iubit care de 14 februarie o sa-ti daruiasca un mobil cu care o sa poti face poze etc.

Cu ajutorul publicitatii (societatea isi are si ea rolul ei), telefonul mobil a ajuns de la un simplu accesoriu, la un adevarat etalon al statutului social, de afisare a starii de bine, un fel de “praf in ochi” pentru cei care nu reusesc sa se impuna si altfel decat cu flecustete materiale.

PS: am alt telefon de saptamana trecuta, se pare ca nu o sa pot impresiona pe nimeni cu el

Valentine, go home!

Se apropie inca o mare sarbatoare pentru poporul moldav. Am sarbatorit Halloween, unii si ziua Recunostintei, acum urmeaza una si mai tare.

Vremuri grele, panica mare, indragostitii cutreiera agitati magazinele in cautare de “valentinshi”. Iar tema de discutie ce prevaleaza “Ce faci sambata?”, “Ce cadou ii iai?” si “Tu nu sarbatoresti Sf. Valentiiin?!??”

Si pentru ca suntem in criza (?) oarecum, magazinele rasufla usurate ca li se golesc vitrinele de flecustete inutile, mai fac reduceri. Magazinul de langa serviciul meu, de exemplu, face reduceri (reducerile sunt marcate cu niste cochete inimioare rosii) de 5 lei la sapun lichid (evident, curatenia e direct proportionala cu romantica), diverse creme antirid (sper ca nici un iubit sa nu indrazneasca sa-mi observe intra-atat viitoarele riduri), apa minerala “Morshinskaya” si alte produse corespunzatoare de care vor sa scape din stoc.

“Valentinshele” chinezesti merg ca painea calda, oamenii aburiti de publicitate nu mai inteleg de ce sarbatoresc, stiu sigur ca TREBUIE sa o faca, vanzarile cresc, toata lumea e fericita. Ei bine, daca nu ar exista Sf. Valentin, ar fi extrem de profitabil s-o inventam, nu?

P.S: Luni in SUA e President’s Day, poate imi iau liber luni?

Tags: 14 februarie, consumerism, Ziua indragostitilor

Anti-Eminescu sau Pro-Eminescu?

E 15 ianuarie, ziua in care (dupa unele pareri) s-ar fi nascut Eminescu. Daca ai iesi acum in strada si ai intreba pe cineva ce poet prefera (poet care a scris in romana), ar raspunde cel mai probabil: Eminescu. Si nu pentru ca a citit multa poezie romanesca si a ajuns singur la aceasta concluzie, ci pentru ca Eminescu a fost intens studiat la scoala, pentru ca ni s-a spus imperativ ca e cel mai mare poet roman.

Oamenii stiu ca a fost Eminescu si “altii”. dar cine totusi sunt altii? Francezi ii au pe La Fontaine, Rimbaud, Verlaine, noi pe …Eminescu. Consider ca s-a facut un cult din personalitatea lui si e pacat pentru ca asta saraceste enorm poezia romaneasca. Eminescu este fara doar si poate un talent, el a fost revolutia, schimbarea. Insa poezia romaneasca nu e numai Eminescu, literatura a cunoscut un adevarat “boom” dupa marele poet, a aparut Arghezi, Blaga, Bacovia, Stanescu, si multi altii. Cati stiu cand s-a nascut Stanescu sau cand a murit Blaga, cati depun flori la bustul lui Bacovia?

Tags: anti-Eminescu, Eminescu

Cine raspandeste spiritul sarbatorilor de iarna?

Realizezi ca esti in epoca glabalizarii in momentul in care trec sarbatorile fara ca uratorii si colindatorii sa treaca pe la casa ta. Locuiesc intr-o zona a orasului in care traditiile sunt ca la ele acasa, mai bine zis ca la sat. In copilarie am colindat la modul cel mai serios cu steaua si clopotei, iar mahalaua era plina de cete “concurente”. La noi in casa se tot succedau intens colindatorii de Craciunul pe stil vechi si uratorii care veneau pe 13 ianuarie.

E 13 ianuarie, seara, aproape de ora 12 noaptea si deja m-am impacat cu gandul ca iarna aceasta nu o sa mai fim urati, ca viitorului ii apartin sms-urilor mai mult sau mai putin standardizate, iar spiritul sarbatorilor va fi raspandit de soricelul zvapaiat din publicitatea Coca Cola

Tags: Coca Cola, colindatori, globalizare, uratori

De ce eu urasc Moldova?

Saptamana trecuta am vazut cum un barbat de varsta a treia a fost lovit de un microbus, cu capul in sange a tot asteptat si asteptat urgenta, urgenta intr-un oras mic intarzie de obicei, intarzie mult…

Azi ca de obicei ma duc sa-mi cumpar mancare din magazin, iar batranelele imbracate saracacios, vor cumpara paine, doar paine, ieftina si se vor intoarce in apartamentele lor, unele din ele pustii, pentru ca la noi in tara sunt multi batrani singuratici, in pasaportul unora scrie ca au copii, insa nu-i mai viziteaza nimeni.

Urasc Moldova pentru cum se poarta ea cu batranii ei, care sunt jerpeliti si umilit. Fostii ei profesori, medici si altii care au lucrat pentru o tara care nu mai exista, dar nu conteaza ca ea nu este, pentru ca ei totusi sunt. Se mai simt utili doar cand folositi in perioada alegerilor atunci cand li adauga la pensie niste sume de bani iluzorii care de fapt compenseaza inflatia.

Ne povesteam recent ce o sa facem la batranete, o sa calatorim in toate tarile la care am visat, o sa ne plimbam cu nepotii mancand inghetata si daca o sa ne plictisim de tot o sa facem munca voluntara intr-o tara pe care n-o s-o urasc dar pe care putin probabil sa o iubesc, care probabil nu o sa se numeasca Moldova.

Tags: Moldova, pensionari, saracie

Networkingu’ social

S-a intamplat ceva timp in urma sa vreau sa fac ceva interesant dupa serviciu, dar chiar nu gaseam pe nimeni disponibil. Era vara, si cam toti prietenii mei erau fie la mare, fie la lucru pana tarziu, sau ocupati cu altcineva in afara de mine si cand eram pe cale sa ma las batuta si sa ma duc acasa sa fac ceva mai util cu viata mea, sor-mea, imi zice sa chem in oras pe cineva din cei cateva sute de prieteni de pe Facebook. Ca doar imi sunt prieteni, nuuuu? Pana la urma am reusit sa gasesc pe cineva care sa-mi fie o companie placuta, nu de pe Facebook, si cu care am iesit si o saptamana in urma.

Da oricum statutul celor 200 de “prieteni” din cea mai mare retea sociala m-a pus oarecum pe ganduri. Care e rostul lor? Oare relatiile de prietenie virtuala sunt chiar atat de impersonale? Dar cum ramane cu poke-urile/hug-urile/bauturile trimise la prieteni, evident ca actiunile astea sunt virtuale, nepalpabile, atunci de ce ne mai cream iluzii si “prieteni”. Personal consider ca numarul de prieteni la care poti sa apelezi si la 3 noaptea nu poate sa depaseasca 10, pentru cei mai exigenti, el se reduce la 1-2. Atunci de ce ne mai obosim? De ce pierdem atata timp zilnic? Raspunsul este ca relatiile mai impersonale sunt si ele relatii care aduc anumite satisfactii/beneficii. Am ales sa fac o anumita diferentiere, asa pentru “uz intern” prietenii sunt cei din cercul restrans cu care mentin legaturi vii, si ceilalti pe care tot ma bucur sa-i vad, chiar daca asta are loc o data la 2-3 luni sau numai schimbam e-mail-uri pe vreo retea sociala gen Facebook, Odnoklassniki (da, am account si acolo;) ) pe care ii numesc amici (buddies in engleza).

Din pacate suntem foarte serios limitati in numarul de persoane cu care putem sa interactionam “live”, o incercare de a deveni maxim “social activ” poate sa epuizeze si fizic, si psihic, pentru ca dupa o zi de munca de 8 ore nu-ti mai arde sa dezvolti relatii cu multi prieteni/amici.

Avantajul retelelor sociale este ca oamenii se simt “conectati”, chiar daca pot sa nu comunice absolut deloc intre ei. Acceptul la “friend request” e un acord neverbal ca celalalt/cealalta este de acord sa-si impartaseasca “feed”-ul, “status-ul” si fotografiile (la Odnoklassniki, retea mult mai primitiva, totul se limiteaza numai la fotografii, care nici macar nu pot fi private).

Un alt lucru care intareste relatia dintre doi amici virtuali sunt si prietenii pe care ii au in comun. Primesc e-mail-uri prin care sunt intrebata “de unde il/o cunosti?”, iar un background comun cu aceesi persona intareste intr-un mod absolut inexplicabil relatiile.

Intr-un din serile de salsa, cineva imi zicea ca poate sa depisteze dintr-o privire toate fetele libere sau la care relatia “scartaie” datorita “relationship status” de pe Facebook. Da, asta la fel este o abordare utila, mai ales ca adauga putina incredere si exista mai multe sanse sa n-o dai in bara atunci cand vrei sa faci vreo miscare mai indrazneata sub pretext de miscari latino.

Una din prietenele mele imi zice de vreo 6 luni, gata, isi blocheaza account-ul chiar de maine. Facebook-ul e aiurea, incalca intimitatea si inca vreo suta de alte argumente, totusi nu a facut-o,  iar faptul ca oamenii care totusi o fac,  dar isi deblocheaza account-ul intr-o luna-doua e cea mai buna dovada ca afacerea lui Mark Zuckerberg va continua sa infloreasca, iar noi vom gasi noi beneficii in networking.