absolventi

“ia valnaaaa…”

Medicul mi-a zis s-o las mai moale cu E-urile, acum mananc in principiu, chefir, dar asta e alta istorie. Noi suntem E-uri: eul fiică, eul soră, eul prietenă, eul iubită, eul colegă de serviciu. O dată pe an, în prima sâmbătă din februarie timp de 9 ani se trezeste eul colegă de clasă.

Întâlnirile cu colegii de clasă sunt ca întâlnirile cu foştii iubiţi, fiecare încearcă să-şi prezinte viaţa actuală mai frumoasă decât este de fapt şi, desigur, decât era înainte, să demonstreze că жизнь удалась, pentru că  raportările dintre tine şi cei cu care ai copilărit pot fi foarte dure. Vorbim mult şi despre trecut,  din această cauză se ajunge la situaţii absurde în care istorioarele de la lecţia de desen liniar şi din călătoria din România se povestesc (cu o regularitate care însă nu deranjeaza) în fiecare an.

Profesorii  mereu s-au îngrijorat mai mult decât îi obliga salariu de integritatea noastră, de viitorul nostru. Nimeni din colegii mei de clasă nu a ajuns nici preşedinte de ong-uri, nici vedete TV, peste hotare lucrează doar munci necalificate. Însă aceştia au devenit cu certitudine nişte oameni frumoşi, sentimentali, familişti care continuă sa se tot cumătrească şi acum, după aproape un deceniu de la absolvire.

În fiecare an burţile colegilor mei de clasă cresc simţitor, deja trec prin situaţii jenante în care mă uit la ei în ochi şi nu-i mai văd, nu-i recunosc. De, mai sunt oameni care cred că starea socială e direct proporţională cu mărimea pântecelui.

Revederile noastre anuale durează de la 6 la 12 ore. Cu această ocazie mai fac un update şi văd cum stă treaba în discotecile de sector. Situaţia e ca acum 10 ani, preţurile sunt mai umflate, iar evoluţia  a ignorat cu desăvârşire repertuarul discotecilor de cartier: “Я волнаaaaa…”.  Ce e val ca valul trece, pot sa fie 10 ani într-o viaţă de om pe care ai vrea să-i uiţi şi să reuşeşti să-i uiţi. Insa aceasta nu e valabil pentru anii de scoala.

Tags: , , ,

Monday, February 7th, 2011 Social No Comments