Mariana Ciobanu

Eu si polita mea de asigurare medicala obligatorie

Intru în sfârșit la medic în cabinet, simt că vibrează telefonul mobil în timp ce vorbim,  bag mâna în geanta uriașă și caut concentrată,  medicul face reflexiv un pas spre mine și trage o privire fugară în geantă în timp ce discută preocupat, eu însă scot doar telefonul. Penibilul plutește în aer.

***

Говорят, что при очередном повышениии зарплат, Сталин из списка профессий вычеркнул врачей. – Как же так?- возмутился секретарь, – это же медики! – Хороший медик, – ответил отец народов, – голодным не останется!

Sun să mă programez la o consultație, aflu că nu posibil, e coadă vie. Vin cu fișa medicală din care curg fițuici cu analize, nu știu sigur ce diagnostic am pentru că din mâzgălituri pot trage doar niște concluzii înfiorătoare. Stau 2 ore în rând,  tot apar descurcăreții care întind complice pliculețe asistentei și intră imediat la consultație. Îmi ajunge rândul, dar în fața mea agresiv intră o domniță, e picătura care umple paharul a doua ore de frustrări, fac scandal obijduită,  simt că nu mai ajung diseară la concert, rușinată, tipa parcă ar vrea să iasă, medicul însă mă dă afară diplomat și-mi explică că e vorba de doar 3 minute. Ușa se încuie pe 30 de minute. Cei din rând îmi explică: ea plătește, noi suntem cu polițele. Mă supun, asta e soarta mea de om cu poliță obligatorie de sănătate.

Polițele de asigurare obligatorii sunt un subiect dureros pentru mine. În fiecare an câteva mii de lei din salariul meu se duc întru-un fond. Cei care primesc salariile din acest fond se vor purta urât în primul rând cu cei care au polițe de asigurare. Medicul de familie se răstește periodic la mine, sau mă face să aștept preferând pe alții mai cooperanți pentru că eu obnaglela, și cu funcția care habar nu am cum a ajuns să fie scrisă pe fișa mea medicală, anul ăsta încă nu i-am oferit atenții. Eu la rându-mi nu (vreau să) înțeleg de ce trebuiesc atenții din moment ce bat la ușa ei de 2-3 ori pe an pentru 5-10 minute.

Polițele de asigurare pot fi și mai dureroase la propriu, atunci când sora medicală îți distruge vâna cand pune o injecție pentru că nu e atentă, cine poate fi atent la așa salarii, îmi lămuresc pacienții din jur, și încep să-mi înșire regulile neoficiale de supraviețuire ale unui om cu poliță de asigurare.

Simt pe pielea mea cum se întreține și oficial, și neoficial sistemul nostru de sanatate. Chelnerii primesc bacșiș pentru că au zâmbit, nu au greșit comanda și că au fost, în genere, bravo. Medicii nu-și au locul in tot acest penibil scenariu cotidian.

Soluția? Acesta nu e domeniul meu, dar perioada sovietică demult a trecut, dar fondul de asigurări se face totuși și din salariul meu.

P.S.  Mai nou, din acest miraculos fond se promite un salariu de 10 000 de lei pentru medicii de la țară.  Să vedem ce-o sa iasă și de unde o sa iasa acești bani misterioși.

Tags: coruptie, medicina, polita de asigurare obligatorie