plictis
Batranete fara tinerete
Irina era o batrânică şi asta numai la 7 ani abia împliniţi. La întrebarea mea naivă de copil de clasa întâi despre ce face în timpul liber, ea a răspuns sec « Lucrez, fac curăţenie » şi acesta a devenit credo-ul ei în viaţă şi amintirea cea mai clară a mea despre Irina. Ea nu se juca, ea se pregătea de mică să fie matură. Era mult prea serioasă pentru chefurile de la şcoală şi pentru că se străduia din răsputeri să trăiască după regulile cui le-o fi inventat, ea a abandonat facultatea şi înainte să împlinească 20 de ani deja era căsătorită, cu un aer boemo-plictisit de viaţă, în ciupici de casă, halat în floricele în magazinul din mahala şi cu minim 15 kilograme puse după balul de absolvire a şcolii generale. Iar ca la puţin timp după viaţa conjugală, ea sa vorbească în termeni necenzuraţi cu cel mai sincer dispreţ despre soţul ei care nu era tocmai prinţul la care se aştepta.
Existenţa Irinei s-a derulat într-un ritm fulminant şi melodramatic ajung la apogeu şi sfârşit tragic, cel puţin spiritual.
Din păcate, povestirea despre Benjamin Button e doar o povestire pentru că unii dintre noi se nasc bătrâni fără şanse de a mai întineri.
Articole recente
- Jucand tennis cu Moldovenii din Londra
- Eu si polita mea de asigurare medicala obligatorie
- Cel mai frumos oras din lume – mit sau realitate
- Offline cu Bodiu
- Hai sa facem ONG-uri
- “ia valnaaaa…”
- Singura in India (India IX)
- Goa între clubbing si yoga (India VIII)
- Mumbai (India VII)
- Orasul sfânt (India VI)
- The Darkness (India V)
- Delhi – Agra (India IV)
- India paints you (India III)
- India – tara oamenilor fericiti (India II)
- Eu cand vreau sa fluier, plec in concediu (India I)