Mariana Ciobanu

Calatoria mea in India a inceput cu o întârziere de 12 ore a prietenei mele, Nata careia pur și simplu i-a picat o bucată din autocarul cu care făcea drumul din Nepal în India. Entuziasmul și optimismul nu și-au găsit locul în aceste 12 ore petrecute în aeroport.

Această duminică foarte lungă s-a terminat totuși în camera de hostel din Main Bazaar. Main Bazaarul, care m-a copleșit în mod agresiv din start, e un loc plin de mizerie puturoasă, vaci vagaboande slăbănoage, cerșetori mutilați, copilași malnutriți și turiști care arătau absolut împăcați cu situația dată. Într-o țară în care sărăcia poate atinge culmi inimaginabile pentru unii, poți vedea copii și femei cum le vedeam doar în documentarele despre lagărele de concentrare.

“India e țara oamenilor fericiți”, mi s-a spus în prima oră de când am intrat în Delhi, “nu trebuie să-ți fie milă de cerșetori, ei sunt  fericiți în felul lor.” O abordare foarte comodă pentru confortul psihologic al unui turist. Dar pentru că nu pot face mare lucru în această privință, am decis să cred asta.

Luni, după 15 ore de somn, am constatat ca, de fapt, sunt cazată într-o fel de Piață Centrală (Main Bazaar) indusă și totul s-a colorat în sute de culori ale mărfurilor oferite de negustorii cicălitori.

Name (required) Mail (will not be published) (required) Website Message